Mosul e beat

A trecut si Craciunul asta si mi s-a parut ca Mosul a fost cam prea beat anul asta. Mai intai, a venit cu o saptamana inainte si mi-a adus un obiectiv. Dupa aia a mai venit cu o zi inainte si mi-a adus un catel de plus. Numai pe 25 n-am simtit ca ar fi venit cineva si mi-ar fi dat un cadou.

Azi am umblat dupa carti. M-am trezit eu ca vreau sa cumpar Brisingr, volumul 3 din trilogia Mostenirii, care a inceput acum cativa ani cu Eragon. Am asteptat atata sa iasa volumul asta, incat atunci cand a iesit am uitat sa il cumpar. M-am trezit cam tarziu se pare, pentru ca cei de la Diverta nu il mai au. Cred ca va trebui sa umblu dupa el, nu gluma. Nu conteaza ca nu mai stiu ce se intampla in primele doua volume…..

In schimb, ca sa nu ma intorc cu mana goala acasa, am cumparat “Amurg” de Stephenie Meyer. Mie nu prea imi plac americanii asa de felul lor, dar am zis ca poate chiar este o carte buna si merita citita. Ioana si Irina cred ca deja viseaza sa le-o imprumut.

In rest, am zambit in metrou unei fetite si am facut-o sa rada cu pofta. Stau cu Photo Magazine langa mine si cu gandul ca Revelionul il fac la Corina acasa.

V-am pupat!

Ioana

Where is the snow?

De Craciun n-o sa avem zapada. Asta e.

O sa incerc sa fac poze la artificii in noaptea de Anul Nou. Nu stiu unde o sa fiu atunci, pe strazi sau in casa, dar vreau sa incerc sa expun pentru cateva secunde si sa prind macar o poza clara. Acuma ca am trepied, pe care nu l-am avut anul trecut, pot sa ma prostesc si eu, nu?

Dar poate pana la Anul Nou mai fac poze….Sper. Scoateti-ma din casa, va rog!

My row, my row only

Cand am declansat, exact in acel moment, doamna s-a uitat la mine. Fantastic. Imi pare rau ca nu am intrebat-o mai intai daca pot sa-i fac o poza.

Cred ca merita editata in Photoshop, dar asta mai tarziu.

*La rugamintile insistente ale unei persoane, am pus postul asta azi.*

Proof of what my new lens can do

Si am purces noi doua de la Universitate spre Cismigiu. Si odata ajunse acolo, ne-am indreptat catre patinoar. N-a durat mult, ca s-a inchis temporar. Am facut poze la lacul cel secat de apa. Ne-am prostit cu camerele foto.

Cum mainile noastre erau amortite saracutele de frig, ne-om indreptat spre Mc. Am facut eu cinste cu un ceai. Si am vorbit, si am vorbit….Si ne-am despartit la metrou.

Arigato gozaimasu for this afternoon! :-*

2

Cred ca ar fi trebuit sa schimb ceva la postul asta, dar nu stiu ce. Nu stiu de ce am facut poza asta asa, poate e un pic prea dark pentru stilul meu. Inca incerc sa ma regasesc, adica sa-mi gasesc macar un stil al meu. Deocamdata nu am asa ceva.

Asa ceva mai personal: am picat din nou examenul auto. Cu 21. In ziua aia am fost foarte trista. M-am simtit un pic aiurea, ca sa nu zic proasta. Imi venea sa plang, dar chiar daca plangeam, nu cred ca ma baga cineva in seama. Noroc cu ora de japoneza care m-a mai distras un pic. Dar dupa aia tot la asta m-am gandit si pentru prima oara in ultimul timp m-am gandit daca chiar am facut bine sa fac scoala de soferi. Stiu ca e greu de luat examenul zilele astea, dar asta nu m-a facut sa nu ma gandesc ca poate I’m not made for this thing. De condus, cred eu ca fac bine ce fac. Dar se pare ca nici la traseu nu pot ajunge. Poate ar trebui sa nu mai invat atata. Poate ar trebui sa-mi bag picioarele in tot.

Ai mei n-au avut ce zice. Tata era clar dezamagit, pentru ca venise cu mine pana in Pipera si a stat o tona de vreme cu mine. Dupa aia au inceput sa faca misto pe baza intrebarii care m-a scos din sistem si care era si ultima. Eu eram cea mai ofticata.

Ma rog, am hotarat ca sa nu mai primesc nici un cadou, nimic, pana nu rezolv problema asta. Am senzatia ca nu merit nimic din ce am primit. Am senzatia ca toata lumea se asteapta de la mine sa ii rasplatesc cumva. Am primit un obiectiv nou (Nikkor 55-200mm VR) , cu niste bani primiti de la bunicii mei. Am luat si o geanta pentru aparat. Mos Craciun a venit anul asta si nu o sa mai vina. Eu mai am o singura dorinta, dar nu-mi mai vine sa mai cer nimic.

N-am mai scris de mult chestii personale si se vede. Trebuie sa ma obisnuiesc iarasi.

Sarbatori fericite tuturor celor care citesc blogul asta! Sper sa scot la plimbare noul obiectiv maine, asa ca sa va asteptati la poze curand.

Ioana.

Open.

Will the door open for me?

Thanks to Irina. :-*

Luminita de deasupra noastra

We are made from choices. And sometimes, they remind us what we did, so that we do it again. Or not.

Eu

Courtesy of Irina holding the camera.

Aula Magna

Stiu ca simetria nu e una dintre cele mai bune, dar asta e.

Si m-am ales cu un aparat pe film, Kiev.

Inalcanzable

Te siento tan distante y tan cerca a la vez
Descifrando tu silencio

Y entonces me imagino dentro de tu piel
Pero pierdo en el intento
Y por mas que busco darte amor
Nunca te fijaste en mi
Si supieras que puedo morir por ti,por ti

Inalcanzable como estella,tan distante
Un amor casi imposible
Invisible como el aire
Eres tan inalcanzable tan sublime como un angel
Un amor casi imposible
Como fuego que no arde
Te ma has vuelto inalcanzable…inalcanzable

Vivo en la vereda de tu soledad
Cuando alguien te lastima
Y ya no se decirte que no hay nadie mas
Que te ame sin medida
Como duele verte suspirar por quien no te hace feliz
Si supieras que puedo morir por ti,por ti