2

Cred ca ar fi trebuit sa schimb ceva la postul asta, dar nu stiu ce. Nu stiu de ce am facut poza asta asa, poate e un pic prea dark pentru stilul meu. Inca incerc sa ma regasesc, adica sa-mi gasesc macar un stil al meu. Deocamdata nu am asa ceva.

Asa ceva mai personal: am picat din nou examenul auto. Cu 21. In ziua aia am fost foarte trista. M-am simtit un pic aiurea, ca sa nu zic proasta. Imi venea sa plang, dar chiar daca plangeam, nu cred ca ma baga cineva in seama. Noroc cu ora de japoneza care m-a mai distras un pic. Dar dupa aia tot la asta m-am gandit si pentru prima oara in ultimul timp m-am gandit daca chiar am facut bine sa fac scoala de soferi. Stiu ca e greu de luat examenul zilele astea, dar asta nu m-a facut sa nu ma gandesc ca poate I’m not made for this thing. De condus, cred eu ca fac bine ce fac. Dar se pare ca nici la traseu nu pot ajunge. Poate ar trebui sa nu mai invat atata. Poate ar trebui sa-mi bag picioarele in tot.

Ai mei n-au avut ce zice. Tata era clar dezamagit, pentru ca venise cu mine pana in Pipera si a stat o tona de vreme cu mine. Dupa aia au inceput sa faca misto pe baza intrebarii care m-a scos din sistem si care era si ultima. Eu eram cea mai ofticata.

Ma rog, am hotarat ca sa nu mai primesc nici un cadou, nimic, pana nu rezolv problema asta. Am senzatia ca nu merit nimic din ce am primit. Am senzatia ca toata lumea se asteapta de la mine sa ii rasplatesc cumva. Am primit un obiectiv nou (Nikkor 55-200mm VR) , cu niste bani primiti de la bunicii mei. Am luat si o geanta pentru aparat. Mos Craciun a venit anul asta si nu o sa mai vina. Eu mai am o singura dorinta, dar nu-mi mai vine sa mai cer nimic.

N-am mai scris de mult chestii personale si se vede. Trebuie sa ma obisnuiesc iarasi.

Sarbatori fericite tuturor celor care citesc blogul asta! Sper sa scot la plimbare noul obiectiv maine, asa ca sa va asteptati la poze curand.

Ioana.

Aula Magna

Stiu ca simetria nu e una dintre cele mai bune, dar asta e.

Si m-am ales cu un aparat pe film, Kiev.

Inalcanzable

Te siento tan distante y tan cerca a la vez
Descifrando tu silencio

Y entonces me imagino dentro de tu piel
Pero pierdo en el intento
Y por mas que busco darte amor
Nunca te fijaste en mi
Si supieras que puedo morir por ti,por ti

Inalcanzable como estella,tan distante
Un amor casi imposible
Invisible como el aire
Eres tan inalcanzable tan sublime como un angel
Un amor casi imposible
Como fuego que no arde
Te ma has vuelto inalcanzable…inalcanzable

Vivo en la vereda de tu soledad
Cuando alguien te lastima
Y ya no se decirte que no hay nadie mas
Que te ame sin medida
Como duele verte suspirar por quien no te hace feliz
Si supieras que puedo morir por ti,por ti