Stau si ma intreb…

… cu ce sunt mai diferita de un om care nu poate vorbi?

… cu ce sunt mai diferita de un om care nu aude?
… cu ce sunt mai diferita de un om care nu poate simti?
…cu ce sunt mai diferita de un om care nu poate gandi?
Cu nimic. Pentru ca duc lipsa de acel sentiment al inimii de care depind toate astea. Sau poate… sufar de prea mult sentiment. Prea mult, incat nu ma mai pot exprima.

Am atins cu varful degetelor mele limita de sus a sentimentului. Mi-am luat avant si am urcat in varf. Astazi, vantul mi-a trecut prin par si mi-a spus la ureche: “Ai ajuns. Iti place? E asa cum ti-ai imaginat?” Si eu continuam sa nu spun nimic. Eram prea ocupata cu ceea ce simteam.

“Vrei sa mai stai aici?”

“Sunt singura, aici in varf.”

Ce a raspuns vantul? Cred ca nu a mai raspuns nimic.

Si ce fac eu acum?

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s