Mizerabilii [Romanian only]

Dar, vai, blestemat fie cel care n-a iubit decat trupuri, forme, aparente! Moartea ii va lua totul. Incercati sa iubiti suflete si le veti regasi.

Nu stiu ce m-a indemnat sa citesc in acest moment “Mizerabilii”. Mi-a venit la mana, pur si simplu. Trei volume. Cam 900 de pagini, daca nu mai mult. Scuze, 1500….

In orice caz, povestea de iubire este in topul primelor trei povesti, alaturi de “Mandrie si prejudecata” si “Rosu si negru”. Da, povestea e atat de faina.

N-am crezut, dupa felul in care incepe actiunea primului volum, ca este vorba de o poveste de iubire. Nu atat dintre o copila si protectorul ei (faimosul Jean Valjean de care auzisem in copilarie), ci mai degraba intre un tanar si aceasta copila, mai tarziu, in volumele doi si trei. Am trecut peste descrierile Parisului, ale oraselor, ale politicii si ale firii umane, nu cu regret, pentru ca ce-i prea in detaliu mie nu-mi prieste. Sunt momente in care aprob astfel de descrieri, dar eram prea nerabdatoare sa vad ce se intampla mai departe.

Jos palaria, domnule Hugo! M-ai impresionat! (Prin asta a se citi… nimic, nu conteaza).

Urmeaza multe citate, cititi pe indelete sau nu cititi deloc.

Sa fii sfant este o exceptie; sa fii drept este regula. Fiti slabi, pacatuiti, dar fiti drepti. […] Pacatul e precum gravitatia.

Cel mai frumos altar este sufletul unui nefericit consolat, care ii multumeste lui Dumnezeu, spunea el.

Sa ne temem de noi insine. Prejudecatile, ele sunt hoatele; viciile, ele sunt ucigasele. Marele primejdii sunt inauntrul nostru. Nu are importanta ce ne ameninta viata sau punga! Sa ne gandim numai la ce ne ameninta sufletul!

Naste-te cu cainta si esti un om implinit.

 

-Priviti spectacolul lumii: toti se lupta impotriva tuturor, cel mai puternic e cel mai inteligent! Indemnul dumneavoastra la iubire e o prostie!

-Ei bine, daca e o prostie, sufletul trebuie sa se inchida ca perla in stridie!, a raspuns, fara cearta, monseniorul Bienvenu.

 

Oamenii deznadajduiti nu privesc in urma lor. Stiu foarte bine ca soarta haina se tine dupa ei.

Natura o facuse oaie blanda; religia o facuse inger.

In cer, va fi mai multa bucurie pentru fata plina de lacrimi a unui pacatos care s-a cait decat pentru vesmantul alb a o suta de oameni drepti.

Toti rad, se cauta unul pe altul, in aer staruie o lumina de apoteoza. Ce transfigurare sa iubesti!

Bunatatea mamei se oglindeste in bucuria pruncului.

Nu-i mai ramasesera decat ochii frumosi care iti frangeau inima, pentru ca, mari cum erau, aveai impresia ca vedeai in ei si mai multa tristete.

[…] cartile sunt prieteni reci, dar siguri.

Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti pentru noi insine sau, mai bine zis, in pofida a ceea ce suntem, iar orbul are aceasta convingere.

Dumnezeu starneste sufletul precum oceanul.

Se pare ca locuinta unui om tine de scurtimea vietii sale si casa Domnului, de eternitatea lui.

Copiii accepta imediat si cu familiaritate bucuria si fericirea, fiind ei insisi in mod natural fericire si bucurie.

Cand intra, aducea cu ea paradisul.

Rasul inseamna soare; el alunga iarna de pe fata omului.

-Ziua e josnica si nu merita decat un oblon inchis, spunea el. Spiritul oamenilor de lume se lumineaza cand cerul e luminat de stele.

Fericirea este un toc de geam vechi vopsit pe o singura parte. Ecleziastul spune ca totul e desertaciune; sunt de acord cu tipu’ asta care poate ca nu a existat niciodata.

Febra il hraneste pe bolnav si dragostea pe indragostit.

Nu mai era Marius visatorul entuziast, omul hotarat, inflacarat si ferm, indraznetul care sfida soarta, creierul care cladea viitorul, spiritul tanar plin de planuri, proiecte, mandrii, idei si vointa; era un caine ratacit.

Oricine a iubit vreodata stie toate intelesurile luminoase pe care le contin cele doua litere ale acestui cuvant: ea.

Tatal unei femei pe care o iubesti nu este niciodata un strain pentru tine.

Sufletul care iubeste si sufera se afla intr-o stare sublima.

Mai exista o lege a acestor ani fragezi, cu suferinte si griji, a acestor lupte aprinse dintre prima iubire si primele piedici: fata nu se lasa prinsa in nicio capcana, baiatul cade in toate.

Dumnezeu este plenitudinea cerului; dragostea este plenitudinea omului.

Stiti, e ceva ciudat. Sunt in intuneric. Exista o fiinta care a luat cerul cu ea cand a plecat.

Voi, cei care suferiti pentru ca iubiti, iubiti si mai mult. Sa mori de dragoste inseamna sa o traiesti.

Am intalnit pe strada un tanar foarte sarac, care iubea. Palaria lui era veche, vesmintele ii erau uzate, coatele gaurite; apa ii patrundea in pantofi si stelele in suflet.

Daca n-ar exista nimeni care sa iubeasca, soarele s-ar stinge.

Zambetul femeii iubite are o lumina care se vede noaptea.

 

-Intelegi ceva din toate astea?, o intrebase Marius pe Cosette.

-Nu, dar cred ca Dumnezeu ne are in paza lui, raspunsese ea.

 

[Dupa ce se casatoresc. Cosette:] – Chiar este adevarat. Ma numesc Marius. Sunt doamna Tu!

Iubirea este singurul extaz. Restul plange.

Sa iubesti sau sa fi iubit este de ajuns. Nu mai cere nimic apoi. Nu mai ai ce alta perla sa gasesti in faldurile tenebroase ale vietii. Iubirea este o implinire.

 

 

 

 

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s