Mic dejun la Tiffany [Romanian only]

Dupa ce am citit 1500 pagini, am zis sa o las mai moale si am citit o carte de 180 de pagini, cu scris labartat.

Un microroman. Scris de Truman Capote si ecranizat cu Audrey Hepburn. Nu m-am asteptat la nimic deosebit si asa s-a si dovedit. Am citit-o intr-o zi. Am primit-o la schimb pe niste cercei si un lantisor.

Personajul principal e o fetiscana de nici 20 de ani. Care vrea sa para matura, dar are replici de gangster sau de mahala uneori. Spune scumpule foarte des. Deja devenit tic. Dar are ceva in ea cate te atrage, atat cat am putut sa-mi dau seama.

Poti sa fii indragostit de cineva fara sa nutresti astfel de ganduri. Ca de un strain, dar un strain care iti e prieten.

“Nu vreau sa dorm, Nu vreau sa mor, Vreau doar sa cutreier pe-ntinsul unui nor.”

O singuratate apasatoare patrunse in viata mea, dar asta nu-mi trezea dorul de prietenii cunoscuti de mult: mi se pareau ca mancarea de regim, fara sare si fara zahar.

Daca ma simt vinovata e doar pentru ca l-am lasat sa viseze cand eu nu mai visam deloc.

Iti ia patru secunde ca sa ajungi de aici la usa. Iti dau doua.

Sa fii orice, dar nu un las, un prefacut, un escroc sentimental, o curva; mai degraba as vrea sa am cancer decat o inima necinstita.

Pomeneste numai cuiva despre asta si te spanzur de picioare si te perpelesc la foc mic.

Oricum, caminul e locul unde te simti ca acasa. Il caut inca.

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s