Ivan a lui Hoe

Ma asteptam la mai mult. N-am mai experimentat de mult sentimentul asta cu o carte. Nu exista scris pe spatele cartii niciun sumar, ca altfel nu as fi avut atatea asteptari de la ea.

Nu va descriu povestea, nu este nimic deosebit. Departe de actiunea medievala pe care mi-o imaginam eu. Va recomand “A history of British kings and queens” pe care o am in biblioteca, mai degraba. Cumparata din Londra. Imi place mult istoria Marii Britanii si caracterul celor care au trecut, pe rand, pe la carma ei.

Am gasit insa cateva citate frumoase si in Ivanhoe.

Franceza […] nu este numai graiul firesc al vanatorii, dar si cel al dragostei si razboiului, graiul in care poti cuceri femeile si infrunta dusmanii.

Ca sa-l castig, i-ofer prietenia:/ O va primi! De nu, ii spun adio./ De ma iubesti, sa nu ma osandesti. (Negutatorul din Venetia)

Crede-ma, e mai bine sa te bucuri de bunatatile ce ti le trimite Domnul, decat sa ai neobrazarea de a te intreba de unde-ti vin.

Am auzit pe unii vorbind de fericirea de a fi liber – isi spuse el – dar as vrea ca vreun intelept sa ma invete cum sa-mi folosesc libertatea acum cand o am.

Ce fel de prieten? Vezi, e mai usor sa pui o asemenea intrebare, decat sa raspunzi la ea.

Daca prin vorbe, cu-al blandetii duh,/ N-am sa te-nduplec, te voi cuceri/ Ca un ostean, cu varful spadei mele, / Si iti voi smulge dragostea cu sila. (Doi tineri din Verona)

Limbajul curteniei, atunci cand este folosit pentru a acoperi grosolania faptelor, nu este decat cingatoarea unui cavaler pusa la braul unui badaran josnic.

Ah, cat de usor tradeaza gura ceea ce inima ar dori sa ascunda.

Dar voi smulge aceasta nebunie din inima mea, chiar de-ar fi sa-mi sangereze toata.

De buna seama ca in afara de calugari si de stareti, femeia e cel din urma animal in care te poti increde.

Doamna – rosti ea – chipul pe care m-ai invrednicit sa-l privesc va ramane intiparit in amintirea mea: bunatatea si gingasia domnesc in el, si chiar daca o expresie atat de ingereasca mai pastreaza urmele desertaciunilor lumesti si ale mandriei, de ce ne-am plange ca ceea ce e pamantesc poarta inca un pic din culoarea pamantului?

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s