Pagina 3

Mi-a mai spus o persoana ca i-a placut ce am scris. Si ma bucura lucrul asta. Prima persoana care mi-a spus-o, a revenit, a citit chiar a doua oara. Ce ciudat. Nevoia de a reciti un lucru pentru ca iti place. Te identifici cu el? Sau doar ai vrea sa poti scrie si tu asa? Ce alte motive ar mai fi?

Ma indoiesc ca cineva nu s-ar pricepe la scris. Exista doar teama de a descoperi ceva prin scris, teama de a nu-ti putea da seama cand au iesit cuvintele alea din pix, cum ai putut scrie asa de mult, o teama ca nu cumva lucruri ascunse sa fie dezvaluite prin scris. Eu cred ca sufletul are atatea lucruri de pus in scris, incat ii e frica sa-i transmita mainii vreun semnal, sa nu cumva sa oboseasca prea mult.

(Mai tii minte ca ziceam in pagina 1 ca o sa scriu apasat? Ghici ce? Mi se indoaie hartia sub pix!)

Zilele astea ma gandeam… In ce locuri ciudate ma apuca sa-ti scriu si nu pot.

Primul a fost la metrou, evident. Nu aveam carte, nu aveam casti. Nu aveam pe nimeni. Ma uitam in jur si atunci am simtit ca vreau sa scriu. Stii fluturii din stomac atunci cand te indragostesti? Nu stii… E o senzatie ca si cand respiratul ar depinde de tine, de scrisul tau in acel moment. Mie nu mi s-a oprit respiratia, pentru ca mi-am impus sa nu se intample, dar parca sa zic ca m-am pierdut o secunda sau doua. Ce sentiment o fi si nu-mi da pace? Si am inceput sa ma intreb unde mi-o fi pixul, oi avea jurnalul la mine? Logic ca nu il aveam, posibil sa fi avut pix, dar cum sa pot scrie eu caligrafic, in metrou? Cu atatea zgaltaieli, cred ca imi trecea pixul prin pagina cealalta, as fi scris cum scriu doctorii sau mi-as fi pierdut ideile pana sa apuc sa le scriu.

A mai fost un moment, in McDonalds. Stai calm, nu sari, nu mananc prostii. Am intrat pentru un desert si un shake, pentru ca aveam pofta. Si cand insotitoarea mea m-a lasat singura cateva minute, m-am uitat in jur si am vazut atat de multe persoane singure. Si iarasi mi-a venit sa scriu. Despre ce, nu mai stiu. Sigur ceea ce scriu acum nu vroiam sa scriu atunci, nici in metrou, nici in Mc.

Imi mai vine sa scriu atunci cand nu am mai vorbit de mult cu tine. Sa iti scriu banalitati, ce s-a mai intamplat, cu cine am mai vorbit. Chestii din astea.

Mi-am cumparat Biblia. (Nu stiu de unde a rasarit propozitia asta, dar vroiam sa stii.) Coincidenta face ca acum sa citesc “Ben-Hur”, care a inceput cu povestea celor Trei Magi si acum descrie viata lui Iuda. Nu stiu daca sa iau cartea drept fapt real sau poveste. Cert e ca mi-a fost recomandata pe baza altor carti citite de mine.

Astazi… de ce iti scriu astazi? Pentru ca vreau sa simt pumnul alunecand cu tot cu pix pe hartie.

Maine voi face cateva fotografii la pregatirile de nunta ale unui mire. Britanic. De-abia astept sa-i aud accentul. Imi place sa ajut cand e nevoie de mine, si Corinette spune ca poate o sa inceapa sa-mi placa sa merg pe la nunti sa fac fotografii. Eu tot visez la un studio. Si de ce sa nu combin? Hmm…

Si ti-am scris si ti-am facut capul afis, cum zice sorela. Si sunt bine. Nu invart nimic deosebit. Nu ma invarte nimeni. 

E cald. Am trecut la haine mai subtiri. Geaca de piele.

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s