pagina 6

Si cand credeam ca exista numai lucruri pozitive pe lumea asta si ca inima simte numai de bine… 

Mi-au iesit doua ziduri in fata.

Unul inalt… si gros… si care parca striga “Stai, e pacat…” Si, pe care daca-l sar, probabil o sa fie ori o mare jignire, ori o mare dezamagire, ori o mare despartire. Nu vreau sa gandesc asa, dar zidul nu-mi da de ales. Si fir-ar el de zid, il cunosc de zeci de ani…si totusi e o surpriza ca mi s-a pus in cale. Ceva pozitiv nu cred ca poate rezulta din saltul peste. Dar tare as vrea sa pot modela zidul asta. Sa-i schimb culoarea, inaltimea si grosimea. Sa-l fac sa “ingenuncheze” in fata mea. 

Un alt zid… deocamdata nu e unul mare. E un zid pe care am crezut ca l-am depasit acum cateva zile. Chiar imi aduc aminte ca ma gandeam: “Ce bine ca nu mai simt asta!” Aiurea. La primul semn, mi-a rasarit in cale. Din nou. Si incerc sa sar peste el, nu e asa de inalt, e probabil o chestie de vointa. Dar nu e vorba ca nu vreau. E vorba ca…. sunt prea multe ocazii. Daca nu ar aparea atatea ocazii…probabil zidul ar disparea in timp. Pentru ca e un zid facut de mine.

Candva…cineva imi spunea de demoni. Dar nu in sensul propriu al cuvantului. Demonii mei presupun ca sunt zidurile astea. Unul rasarit de cateva saptamani… celalalt de mai mult timp. 

Dincolo de ele… e ceea ce vreau sa ating. Si cred ca ar fi apogeul. Acolo m-as dezvalui cu adevarat.

Si pana acolo, e de munca. Trebuie sa invat sa sar. Si sa ma catar. Si sa strang din dinti. Si sa-mi rup unghiile. 

Lasati-ma sa-l….!

 

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s