Pagina 8

[postul asta a fost “copt” pe 4 iunie, in jurul orei 12 noaptea]

“O iubire generoasa isi are intotdeauna pregatit testamentul.” Nemer-ibn el Barud.

Aseara m-am rugat pentru iubire. Si nu in sensul ca am cersit-o. Nu.

Testamentul de mai sus cred ca il am deja scris. Involuntar, probabil, pentru ca nu sunt genul sa renunte. Dar lucrul cel mai important: nu l-am semnat.

Aseara m-am rugat pentru toate iubirile de pe lumea asta. Pentru cele care inca nu au aparut. Pentru cele care tocmai au fost marturisite. Pentru cele care sunt impartasite. Pentru cele care, ca si mine, au pregatita mereu o usa de iesire. Chiar si pentru cele care au iesit deja, dar care sper ca se vor numi iubiri din nou.

Nu vreau sa ma laud cu relatia mea cu El. Vreau doar sa vorbesc despre asta, fara lauda de sine, fara superioritate, fara sa demonstrez nimic nimanui si fara sa am asteptari.


Mi-a spus cineva ca El ma cauta. Nu stiu ce fac eu ca sa-L gasesc, insa aseara pur si simplu alergam… Spre ce, nu stiu. Dar sunt sigura ca ceva s-a intamplat, de vreme ce la un moment dat, aveam senzatia ca nu pot sa respir.

Ma rog adesea pentru mine, ca o egoista ce sunt. Ma rog pentru tine, de ceva vreme. Nu stiu cat iti pasa ca citesti asta sau cat crezi ceea ce spun. Ma rog pentru fericirea ta si pentru linistea ta, cu oricine ti-ai gasi-o. Pentru reusita ta, chiar daca pleci…

Uimitor, am realizat ca nu ma rog des pentru ai mei. Nici pentru bunici. Aveam tendinta sa cred ca ma rog pentru cei care imi sunt aproape sau au cea mai mare nevoie. Oare asa este?

Am facut-o pentru Corina. Pentru Iulia. Pentru Irina. Pentru Anca. Pentru Radu. Si cred ca mai sunt multi. Lucruri de moment, care mi-au fost spuse sau facute, si au declansat in mine nevoia de a impartasi cu El anumite ganduri.

De multe ori multumesc. Pentru lucruri mici sau lucruri mari. Imi cer iertare mult mai des decat o fac cu voce tare.
Cer sfat des, pentru ca nu stiu ce sa fac. Am primit raspuns clar o data si m-am speriat. Cred ca va fi in mine mereu o frica de ceea ce se va intampla.

De multe ori, vorbesc si atat. Si aici…ramane intre mine si El.

Ca sa citez dintr-o pasare albastra… “Cand nu stiu nimic de el, simt ca nu stiu nimic de mine. Inima bate si atat. Un zambet discontinuu. O rugaciune continua.” 

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s