Day 8 – Project “52 people”

(scroll down for English version)

Teoretic, e pentru ziua a 9-a, pentru că totul s-a întâmplat ieri. Dar practic, o să fie pentru ziua a 8-a, pentru că aşa a fost să fie şi aşa vreau eu.

Pe Iulia am cunoscut-o la examenul de admitere la facultate. Țin minte că m-a întrebat ce e de făcut prin Bucureşti. Și mai ţin minte că i-am spus să se ducă pe stadion, la un meci de fotbal. Ce era în capul meu, nu ştiu… Și nici nu ştiu cum a trecut timpul şi am început să-i spun Jules, pentru că îmi place mie cum sună, mai franţuzesc aşa.

Mi-a spus ieri că vroia să se facă profesoară. “Aveam multe manuale, îmi cumpăram în plus faţă de cele pe care le aveam la şcoală. Cred că am avut-o pe mama model, ea era profesoară.” Peste câţiva ani, se vede lucrând în turism. “Clar. Ceva cu promovare turistică la nivel european.” Mai ştiu eu o fată care e cu turismul (vezi ziua a 2-a).

Că tot suntem la capitolul turism, am aflat că în sufletul ei a rămas Polonia (a fost plecată cu Erasmus un semestru – oare cu cine am făcut eu toate proiectele în perioada aia? Hmm..), Italia (a văzut Roma, Veneţia, Sicilia) şi Anglia. De trăit… “Benelux. M-aş vedea în Luxemburg… Și în Olanda, într-un orăşel micuţ.” I-am dat să aleagă între Suceava şi Bucureşti. “Niciunul. Dacă situaţia economică ar fi alta, m-aş întoarce la Suceava. În Bucureşti nu poţi sta mai mult de 10 ani… Aş sta fie în Sibiu sau Braşov, fie în străinătate.” E mai linişte, zice ea.

Pisica ei de la Suceava cred că ar fi putut să îmi răspunda rapid la întrebarea “Iuliei îi place să facă fotografii sau să fie fotografiată?” Câte o fi văzut şi pisica la viaţa ei, dar o stăpână care face atâtea fotografii, sigur nu. “Când vizitez un loc, clar fac multe fotografii.” Locul ca locul, dar ce-i mai place… să o iau la şedinţe foto!

Da, există prietenie între o fată şi un băiat. “Dar cu anumite limite”, completează ea. Scurt şi la obiect păstrez răspunsul, în parte pentru că în acelaşi timp coboram scări, umblam după mâncare şi ne grăbeam să ajungem la film. Cred că s-au mai spus multe, dar rămâne pentru altă dată, presupun.

Trebuie să-i mulţumesc lui Chris pentru următoarea întrebare, pe care mi-a oferit-o drept mostră acum o săptămână şi care mi-a rămas în minte pentru proiect. Ce ar spune Iulia dacă ar avea atenţia întregii lumi pentru 30 de secunde? “Le-aş spune să nu mai pună atât preţ pe bani, să aibă mai multă grijă de relaţiile dintre oameni. Să se iubească mai mult, să aibă grijă şi de sănătate mai mult.” Hear, hear!

De când era mai mică lua lecţii de dans. Acum face salsa şi bachata la un club din Bucureşti, pe care am avut şi eu plăcerea să-l vizitez de câteva ori. Oamenii sunt “foarte sociabili” cum zice Iulia, ca să nu mai zic de instructori. “Ce dans ai vrea să faci în viitor?”. “Tango.”

“SMS sau telefon?”

“Dau SMS.” Dacă nu mă credeţi, vă arat mesajele lungi de pe telefonul meu mobil. Nici eu nu sunt o persoană căreia să-i placă să sune omul, deci ne înţelegem perfect.

Persoană raţională? “Clar raţională. Au fost vremuri când luam decizii pe bază de sentiment, în ceea ce privea relaţiile cu oamenii. Acum am lăsat-o mai uşor cu asta. Mă gândesc de nu ştiu câte ori înainte. Și când mă duc la cumpărături, tot aşa sunt.”

Sunt sigură că nu v-a deranjat întârzierea de săptămâna asta. Nu garantez că n-o să se mai întâmple. Proiectul 52 continuă, într-un mod sau altul.

8

In theory, this post should be the 9th, because it all happened yesterday. But in practice, it’s going to be the 8th, because it was meant this way and because I want it so.

I met Iulia at the college admission exam. I remember her asking me what is there to do in this city. And I also remember that I told her to go to the stadium and watch a football game. I don’t know what was in my head… And I don’t know how years went by and I started to call her Jules, because it sounded very French to me.

Yesterday she told me she wanted to become a teacher. “I had plenty of schoolbooks, I bought books besides the ones they gave us at school. I had mum as an example, she was a teacher.” She sees herself working in tourism in a couple of years. “Something along the lines of promoting tourism at European level.” I know another girl who wants to work in that same area (see day 2).

While we’re still in this area, I also found out that she has three countries close to her heart: Poland (she was there with an Erasmus scholarship for one semester – I wonder with whom I did all those school projects while she was gone… Hmm), Italy (she saw Rome, Venice, Sicily) and England. If she was to live anywhere… “Benelux. I see myself living in Luxembourg. Also in a small town in the Netherlands.” I gave her a choice between Suceava and Bucharest. “Neither. If the economic situation had been different, I would have returned to Suceava. You can’t live for more than 10 years in Bucharest. I’d go for Sibiu or Brasov, or outside Romania.” It’s quieter, she says.

Her cat from back home would probably be able to answer to my question whether “Iulia likes to take photos or to be in them?”. I have no doubt that that cat has seen a lot in her life, but no one like Iulia. “When I visit some place, I obviously like to take lots of pictures.” I’ll tell you one more thing: she also enjoys the photo-shoots that I do of her!

Yes, friendship can exist between a girl and a boy. “But with certain limits,” she goes on. I’ll keep this answer short and to the point, partly because at the same time we were climbing stairs, looking for food and trying to get to the movie on time. I think much has been said on this topic, but I guess I’ll leave it for another time.

I have to thank Chris for giving me this following question as a sample a week ago and which stuck in my head for the project. What would Iulia say if she had the attention of the whole world for 30 seconds? “I’d tell them not to focus so much on the material aspect of life, the money, but instead to worry more about their relationships. To love more, and to take better care of their health.” Hear, hear!

She took dancing lessons when she was younger and now she continues to do so, learning salsa and bachata at a club here in Bucharest, which I had the opportunity of visiting a couple of times. People are “very sociable” like Iulia says, not to mention the trainers. “What type of dance would you like to learn in the future?” “Tango.”

“SMS or call?”

“I text.” Trust me, I can show you the long messages on my phone. I’m not a call-type of person either, so we get along just fine.

A rational person? “Clearly rational. There were times when I used to take decisions following my feelings, especially when dealing with people. Recently, I’ve slowed down a bit with that. I think a lot beforehand. It happens when I go shopping too.”

I’m sure you’ll excuse my being late this week. I can’t guarantee it won’t happen again. The 52 project continues, one way or another.

 

Advertisements

One thought on “Day 8 – Project “52 people”

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s