Day 11 – Project “52 people”

(scroll down for English version)

Cu Ana îmi aduc aminte că am inventat un “limbaj secret”. Eram prin generală şi ne scriam folosind fontul Wingdings. Împărţeam şi un jurnal. Ce vremuri…

“Dar de ce numărul 11 sau 23?”

“În ultima vreme mă tot uit la ceas ba la 11:11, ba la 23:23. Dacă vrei o explicaţie, zi că-i pe bază de horoscop!” :)) Și eu care credeam că are legătură cu fetiţa pe care o aşteaptă. Dar până să vă zic ce şi cum, să o iau de când era mică.

Vroia să se facă dansatoare. “Simţeam ritmul. Am făcut şi dansuri într-a şaptea. Dar nu chestii gen balet sau aşa, ci latino.” În cap mi-au venit Ancuţa şi Iulia. Sunt înconjurată de dansatoare, domnule, ar trebui să le scot pe toate la un ceai într-o zi. “Acum, nu ştiu exact ce aş vrea. Eu am multă imaginaţie. Eu mă ocupam de partea de design la proiecte şi îmi ieşea super bine. Poate ar trebui să merg spre publicitate, marketing, chestii de genul ăsta.” Când am întrebat-o mai târziu de regrete, a adus în discuţie tot dansul.

E prima din surorile Stoenescu care face parte din acest proiect. Mai are două surori: Ioana şi Cristina. “Înveţi să împarţi, când sunt mai mulţi fraţi sau mai multe surori. Părinţii oricum vor avea un copil favorit, fie că le place sau nu ideea.”

Modele în viaţă? “Îmi place să iau din fiecare om din jurul meu câte ceva, nu am un model anume. Observ că sunt foarte mulţi oameni în jurul meu care sunt foarte duri la suprafaţă, dar sensibili în interior. Cu genul ăsta cred că fac eu clic.” Interesant.

Acum vine cel mai original răspuns la întrebarea “În ce ţară ai vrea să trăieşti?”.

“În Franţa, la Paris. Dar să vorbesc italiană (râde). Parisul e pentru toţi: fie că eşti boem, vintage, modern, cu tehnologia… Dar nu vreau să vorbesc franceza.”

Am întrebat-o cum s-a simţit când a aflat că va avea o fetiţă. “Nu e ca în filme. Da, m-am bucurat şi am plâns un pic, dar oricum în primele trei luni nici nu simţi că eşti însărcinată. M-am aşteptat să am greţuri, pofte de mâncare şi aşa, dar chiar nu. Tot aştept să văd cum o să decurgă lucrurile.” Şi la început a crezut că va avea băiat. ;) A schimbat-o în vreun fel sarcina? Ea zice nu. Și nici mie nu mi se pare.

În 30 de secunde ar spune lumii să-şi ţină oamenii dragi aproape. Și să-i ţină aproape pe cei care merită, pe cei care nu au interese şi care te ajută pentru că aşa vor ei.

Mi-era dor de maturitatea Anei. Și da, să vedeţi câte fotografii o să aibă Adina! :P

11

I remember that me and Ana used to share a “secret language”. We were writing to each other using the Wingdings font. And we used to share a diary too. Those were good times…

“But why number 11 or 23?”

“I’ve been looking at my watch at 11:11 or 23:23 lately. If you want, you can say that it’s based on my horoscope or something (laughs).” I thought it had to do with the birth of her baby. But until I tell you about that, I’ll start with her own childhood.

She wanted to become a dancer. “I could feel the rhythm. I used to take lessons in seventh grade. Not ballet or such, but latino.” I instantly thought about Anca and Iulia and the fact that I’m surrounded by dancers. I should take these girls out for tea sometime. “Now, I don’t know exactly where I want to be. I have a lot of imagination. I used to do the design part in school projects and I did it very well. Maybe I should go for marketing, stuff like that.” When I asked her about regrets, later, she brought up dancing again.

She’s the first of the Stoenescu sisters that I have included in this project. She has two sisters: Ioana and Cristina. “You learn how to share, when you aren’t alone. Parents will inevitably have a favorite kid, whether they like the idea or not.”

Role models? “I like to take bits from everyone around me, I can’t say I have only one person to look up to. I notice around me a lot of people who play tough, but deep down they’re sensitive. This is the type that I’m bonding well with.” Interesting.

And now comes the most original answer to the question “In which country would you like to live in?”.

“In France. In Paris. But to speak Italian (laughs). Paris is for everyone: whether you’re a bohemian, a vintage, modern or technology person… But I just don’t want to speak French.”

I asked her how she felt when she found out she was going to have a baby girl. “It’s not like in the movies. Yeah, I was happy and cried a little, but in the first three months you don’t really feel pregnant at all. I expected nausea and food cravings, but I haven’t felt any of those. I’m still waiting to see how things evolve.” In the beginning, she thought she will have a boy, not a girl. Has the baby changed her in any way? She doesn’t think so. And I don’t think so either.

In 30 seconds, she’d tell the world to keep their loved ones close. Keep those who deserve to be kept close and who don’t have their own interests at heart whenever they help you.

I missed Ana and the adulthood that comes with her. And yes, wait till you see how many photographs her daughter’s gonna have! :P

Advertisements

4 thoughts on “Day 11 – Project “52 people”

  1. cand citesc, mi-o si imaginez pe Anutza. ai redat foarte autentic raspunsurile ei! Bravo! iar poza este…WOW!:D

  2. Multumesc ca ai redat ata de gingas si atent frumusetea ei, atat cea interioara cat si cea exterioara. Sa-ti fie bine Ana si sa ai parte doar de prieteni frumosi ca Ioana care sa stie sa vada in toate cotloanele sufletului tau. Proiecte frumoase in continuare, Ioana. Eu sunt Nana Anei.

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s