Pentru Corina, Oana, Oana (ordine pur alfabetica)

La postul asta ma gandeam inca de aseara. Vreau sa-l scriu acum, dupa o zi in care nu mi-am vazut degetele in afara tastaturii laptopului si in afara saltelei subtiri si verzi de la sala.

“Hai sa ne gandim la motive de apreciere una fata de cealalta si fata de Dzeu mai ales si sa ne bucuram impreuna!”

Asta zicea Oana cu vreo 10 ore inainte sa ne vedem, pe conversatia de pe fb pe care am inceput-o si care ne cuprinde de cateva saptamani bune pe toate trei. Ele m-au invitat acum ceva timp in grupul lor “celula” de la biserica. Am acceptat, din curiozitate si din placerea de a fi in compania lor. Mama, daca citesti asta, stai linistita. Nu coopteaza nimeni pe nimeni si nu ma obliga nimeni sa ma vad cu niste oameni faini.

Desi mancasem numai 2 nectarine de la ora pranzului, am ramas seara dupa sala sa ne intalnim cu toatele desi, cu cateva ore inainte, nu alesesem inca nici locatia, nici ora. Cand am fost in formula completa, am aplicat sugestia Oanei si m-am trezit in mijlocul a trei fete care incepusera sa-mi spuna ce apreciaza ele la mine si la intalnirile noastre. Urma sa plec mai devreme decat ele, asa ca am apreciat faptul ca au inceput cu mine. Acum as vrea sa intorc favorul, chit ca ma repet. Sa intre bine in cap, nu?

Cum ziceam si ieri, ma bucur ca pot fi sincera si deschisa cu voi, sa va spun de toate lucrurile care ma macina, si ma bucur ca pot sa fac asta in special cu cele doua Oane, cu care nu pot sa spun ca ma stiu la un nivel foarte adanc. Si imi place ca am curajul sa va spun sa va rugati pentru mine, pentru ca stiu ca va pasa si rugaciunea e puternica atunci cand vine din suflet. Si imi place cand Dumnezeu asculta.

Apreciez ca ma intelegeti cand nu pot sa vin, chiar si cand motivele sunt poate mai specifice decat obisnuite. Si imi place sa va aud rugandu-va pentru fiecare si pentru altii, pentru ca ma invata pe mine sa apreciez oamenii si rugaciunea.

Si imi place prietenia noastra. Nu una formala, dar nici una despre care ai putea spune ca e super stransa. Am observat ca nu exista prietenii super bune. Exista momente de intelegere completa. Atunci ai impresia ca stai langa cel mai bun prieten. Ne vedem rar, dar cand ne vedem, e timp de calitate.

Imi place sa vad cum evoluati. Cum ganditi. Imi place sa vad in voi ce vad si la mine.

Sunt constienta ca m-am indepartat destul de mult de niste prietenii mai vechi… Ma gandesc acum la trei persoane. Nu stiu ce s-a schimbat. As da vina pe timp, dar se gaseste, daca vrei. Probabil eu nu vreau suficient de mult. Sau poate nu stiu sa fiu o prietena buna. Imi pasa, dar pana la un punct. Am inceput sa am prioritati. Culmea, eu care nu vreau sa supar pe nimeni si nu spun nu foarte usor.

Poate e vremea marilor schimbari. Vorba Oanei: “oricat ai incerca, nu vei ramane la mijloc. Acum stii care e adevarul, si asta te schimba. Si nu e un lucru rau.”

Multumesc pentru timpul fain de ieri, Corina, Oana si Oana! Ganduri bune pentru voi aseara si astazi (stiti voi, iar cei care nu inteleg si vor sa stie, let me know).

friendship

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s