Fara titlu

David deschise ochii. Isi intinse mainile in fata si le privi. Banal… aceleasi maini il priveau de sus de mai bine de 8 ani. Oare mainile nu cresc si ele? Da, numai David nu observa.

Se ridica in capul oaselor. Il durea capul, probabil nu dormise bine aseara. David doarme fara vise. Poti dormi fara vise? Da, numai David poate. David era unic.

Simtea aerul diminetii intrand in camera. Bunica ii deschisese geamul inainte ca David sa se trezeasca. Cine era bunica? O mai vazuse de atatea ori, dar tot nu reusea sa tina minte. De ce era bunica batrana? Probabil ii crescusera mainile prea mari. Inseamna ca si David, cand o sa-i creasca mainile, o sa fie batran. Si dupa aceea? Va trai, asa, batran? Trebuia sa o intrebe pe bunica.

Se duse la fereastra. Privi in gol. Nu avea rost sa stea acolo, uitandu-se la nimic. Ochii ii cazura pe niste copaci, in departare. Erau multi. Oare ce faceau acolo? O adunare a copacilor. Toti taceau. Padurea il distra pe David. Ce copaci ciudati… Poate sa mearga si David la intrunirea lor? Nu, el nu e un copac. Dar David ce e? Un animal? Nu…

– Domnisorule David! Se serveste micul dejun!

Cine vorbise? Auzise pe cineva strigand din spatele usii. O femeie. Bunica? Nu, bunica nu e tanara. Nu putea sa urce scarile pana la el. Dar cine era femeia? Cine indraznise sa strige asa, de nebuna, prin casa? Trebuia sa o intrebe pe bunica. Ea stie tot.

David simti ca ii era foame. Mai bine cobora la micul dejun, inainte ca femeia aceea sa inceapa sa strige din nou. Deschise usa. Ce grea era usa… De-abia ajungea la clanta. Trebuia sa-i spuna bunicii sa schimbe usa.

Pe coridor era intuneric. Nicio lumina. David ura intunericul. Ce facuse lumina? Unde plecase? Il lasase singur. Facu un pas spre scari. Simti cum podeaua rasuna la pasul sau. Avea sa cada? Podeaua scartaia. Avea sa cedeze sub greutatea lui David?

Vazand ca nu se intampla nimic, David merse mai departe. Avea prea mult curaj? Nu. In cativa pasi, era langa scara. Se sperie. Scara era prea lunga. Nu o sa ajunga niciodata. Merita sa incerce. Trebuia sa ajunga la micul dejun si dupa aceea la intalnirea copacilor. Era sigur ca era pe terminate. Nu voia sa o piarda. Daca se grabea putin, poate ajunge. O intelegea pe bunica acum. Cat de greu este sa urci si sa cobori scarile. De ce au fost inventate si scarile astea? Oricum, daca nu erau scarile, David nu putea ajunge la micul dejun. Ce putea sa faca el? E doar un copil…

Avea o idee. Sa o ia la fuga… Daca scarile cadeau cu el, macar ajungea jos. Isi lua inima-n dinti si porni in cursa. Ajunse primul in doua secunde, avand in vedere ca nu avea adversar. Ce bun era David la alergat! Trebuia sa-i spuna bunicii…

Se indrepta spre sufragerie. De ce lua micul dejun in sufragerie? De ce nu in bucatarie?  Uitase ca bucataria nu era teritoriul lui. Nu o cucerise inca. Cum nu cucerise nici padurea… Avea el sa-i vina de hac intr-o zi…

Intra in incapere. Un foc fusese aprins in semineu. Ferestrele erau deschise si de afara se auzeau pasarelele cantand. El putea sa zboare? Nu incercase niciodata.

– Bunico, nu ia casa foc?

Sper ca randurile astea sa fi fost scrise acum muuuulti ani. Nu imi aduc aminte ce an era. Stiu doar ca eram la bunici, mi s-a spus sa scriu sau ma plictiseam, si intr-o singura sedere (one sitting suna bine in engleza) am reusit sa umplu cateva pagini. Ce ati citit mai sus este inceputul acelei povesti de care poate m-ati mai auzit vorbind. Citind acum, ma intreb cum a ajuns bunica lui David sa-i deschida geamul daca nu putea urca scarile. Cum se face ca un baiat de 8 ani abia ajunge la clanta? Cum se face ca ferestrele erau deschise, dar era foc in semineu? :( De asta zic ca sper sa fi fost scrise acum mult timp, pentru ca imi dau seama cat de pueril suna. Si cat de ciudat pare David. Si cat de scurte sunt propozitiile.

Noiembrie e luna romanului de 50 000 de cuvinte, sau NaNoWriMo. Oameni din intreaga lume se pun pe scris si la sfarsitul lunii trag linie. Nu o sa continui sa scriu povestea aici pe blog. Daca vreti sa cititi despre muzica clasica, o vioara speciala, un spiridus, un baiat si o fata, sunt sigura ca sunt alte povesti mult mai bune decat a mea.

20131030-192130.jpg

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s