O poveste parcă pentru toţi

O poveste parca pentru zilele astea…

mihaipetru

…file de jurnal

==

18 ianuarie 2009

Aceasta nu e povestea mea.
Eram în anii studenţiei şi, intrând în camera de cămin, l-am văzut pe fratellino abătut, cu gândurile de-aiurea… mâncase ceva, dar nu dovedise tot şi resturile zăceau la fel, parcă fără noimă, în farfuria împinsă fără chef. Nu prea i se întâmpla des să îl pocnească starea asta şi întotdeauna în spate era o poveste ori idiot de ridicolă ori ciudată până la absurd…
Am schimbat două vorbe, l-am luat uşor, pe ocolite, să mă asigur că nu e vorba de vreun alt examen picat -deşi tristeţele astea îi treceau repede- dar nu am luat taurul de coarne… l-am zgândărat doar niţel, cât să ştie că dacă are chef să vorbească, sunt acolo să îl ascult.
“Auzi ce mi s-a întâmplat azi! ” a izbucnit la un moment dat.
“Mă întorceam cu Vali (unul din colegii de cameră)…

View original post 274 more words

Advertisements

Have your say!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s